Micul meu atelier, daca pot sa ii spun asa, se afla intr-un colt al sufrageriei, mai precis langa usa balconului. M-as fi mutat si pe balcon, de nu ar fi fost prea cald vara si prea frig iarna. Asa zisul atelier este de fapt o masa, destul de maricica, care mereu e plina cu “maimute”, asa le zic eu la toate cate se gasesc pe ea, ca la vrajitoare. Nu lipseste laptop-ul, care este la loc de cinste, pentru ca mereu am cate ceva de supravegheat/verificat. Ar fi trebuit sa am doi “soldatei” pana acum, care sa incadreze masa,in care sa ascund multe din cutiutele de depozitare, dar se pare ca intarzie sa apara. Inca sunt cu ochii pe telefon!
Dar nu va faceti griji, chiar si cu cutiile ascunse, tot dezordine va fi pe masa de lucru, altfel nu se poate, pur si simplu nu sunt eu, daca e totul “limpede” pe o raza de 1 metru in jurul meu. Daca stau bine sa ma gandesc… cred ca de aici pleaca toata inspiratia mea… Incep prin a ma gandi cum sa le mai asez, cum sa le mai sortez, pitesc, care pe undeva… si ajung la sarme… si le tot sucesc pana uit de ce ma apucasem si ma pomenesc invartind “ceva”. Apoi incepe distractia… rasfoieste cutiile si vezi ce ar merge mai bine, un cristal, o perluta, o piatra… o sfera..? Si normal, ca ajung si cutiile sa fie insirate pe jos, peste tot in jurul meu. Daca va marturisesc ca in aceste fotografii, eu consider ca este ordine, ma credeti? Nu vreti sa stiti cum arata totul atunci cand am un proiect inceput.
Ca tot a venit vorba de lucru, langa mine TREBUIE sa stea cam tot, mereu ma razgandesc pe parcurs, si nu imi place sa intrerup lucrul ridicandu-ma sa iau ceva. De aici si dezordinea… Obiecte dragi… nu tin neaparat sa am ceva anume langa mine (cafeaua si tigarile, se socotesc?). Doar ce imi trebuie (cam tot, adica, in materie de pietre, margele, sarme, si clestii!). Ah! Nu m-ati intrebat ce sa nu fie langa mine cand lucrez ) . Prefer sa fiu singura cand lucrez, sa nu fie nimeni in jur, care sa imi distraga atentia. Daca, totusi, e cineva, sotul, copiii, sau cate o prietena in vizita, ei sunt “dresati” deja, si stiu ca nu vorbesc prea mult, cand lucrez.
De inspirat, ma inspira dezordinea! In primul rand, apoi ..orice.. Chiar orice lucru ,obiect, poate fi trecut prin “sarme”. Nu am eu timp, cate nastrusnicii isi asteapta randul in mintea mea.
Ca unelte nu folosesc cine stie ce “minunatii”, asta se vede chiar si in fotografii. De exemplu, nu am mandrel, si de aceea de multe ori evit sa lucrez inele cu marime fixa, pentru ca nu am idee cum as putea sa le fac in marimi standard, si mai ales, care sunt acelea. Dar probabil ca o sa imi iau si mandrel, depinde de ce idei mi-or trece prin cap si va fi obligatoriu ca inelele sa fie fixe. Deocamdata, se poate si fara.
Cam atat, despre coltisorul meu de vrajitoare .
This slideshow requires JavaScript.
